Bine aţi venit !

Mă numesc Gheorghe Ardeleanu şi vă invit să vizionaţi blogul meu !!!







Melozii Romanului

luni, 6 decembrie 2010

Mănăstirea Sinaia

    Manastirea Sinaia, supranumita si catedrala Bucegilor, este prima constructie din aria actualei statiuni, fiind ctitorita la sfarsitul secolului al XVII-lea de catre Spatarul Mihail Cantacuzino, dupa intoarcerea de la muntele Sinai. De aici i s-a tras si numele de Manastirea Sinaia, nume preluat apoi de localitate.
Se povesteste ca Spatarul, impreuna cu familia sa a facut o calatorie la locurile sfinte. Intr-o zi a ajuns la o manastier ortodoxa de pe muntele Sinai, cu hramul Sf. Eecaterina. Impresionat de cele vazute si traite prin locurle sfinte, dupa intoarcerea acasa s-a hotarat sa construiasca o manastire cu acelasi nume ca Muntele Sinai.
Manastirea Sinaia
Curtea Manastirii Sinaia.
Manastirea a fost construita intre 1690 si 1695, avand ca rol si protejarea drumului comercial de pe Valea Prahovei. Cu timpul, in secolul al XIX-lea, din cauza numarului mare de calugari, s-a mai construit o manastire, numita Curtea Noua, prin eforturile staretilor Ioasafat si Paisie. Aceasta a fost primul lacas de cult iluminat electric din Romania.

Manastirea Sinaia
Intrarea in Biserica Veche a Manastirii Sinaia.
Muzeul manastirii Sinaia, construit in anul 1895 cu ocazia bicentenarului manastirii, este primul muzeu religios din tara si adaposteste obiecte de cult de o valoare inestimabila, prima Biblie tradusa si tiparita in romana la Bucuresti (prin bunavointa domnitorului Serban Cantacuzino, in 1688) precum si o superba colectie de icoane. De asemenea, in biserica se mai gaseste epitaful executat de Ana Roth, o piesa lucrata cu acul si cu fir de aur si matase colorata pe panza de bumbac intre ani 1897-1900. Piesa de valoare mondiala este inregistrata in catalogul UNESCO.
In curtea vechi manastiri se gaseste cavoul lui Tache Ionescu, prim-ministru al Romaniei in perioada Primului Razboi Mondial, si care a avut un rol important in realizarea Unirii de la 1918. Acesta a cerut prin testament sa fie ingropat la Sinaia.

Icoana făcătoare de minuni a Sfântului Gheorghe

Cum s-a zugravit icoana de la sine




    In vremea domniei imparatului bizantin Leon Filosoful si a tarului bulgarilor Simeon cel Mare, trei frati dupa trup, dar mai cu seama dupa duh, Moise, Aaron si Vasile, care erau de obarsie din cetatea Ohrid, dupa dragostea lor mare pentru fagaduinta sa lase lumea si toate cele ale ei si sa primeasca Chipul Ingeresc. Ca sa alunge de la ei ispitele si pentru a-si omori patimile, ei au ales adanca pustnicie, in partea sudica a pustiei Athosului, si anume in partile de astazi unde au ridicat pentru ei trei colibe. Vestea despre vietuirea lor virtuoasa s-a raspandit pretutindeni. Multi, chiar si din locasurile imparatesti veneau la ei si li se alaturau. Pentru aceasta ei s-au sfatuit cu bun sfat, sa inalte o manastire de obste. Dupa pronia lui Dumnezeu, au aflat in padure un loc cu o mireasma negraita. In anul 919 de la Nasterea lui Hristos au ridicat acolo o mica biserica, si au voit sa ii aleaga hram: unii spuneau sa fie biserica aceasta a Marelui Nicolae al , altii a Sfantului Clement de Ohrid, facatorul de minuni, dar pentru dragostea frateasca dintre ei, ferindu-se de neintelegere, au hotarat ca mai bine este sa se intoarca spre Dumnezeu cu rugaciune si El singur sa binevoiasca a hotari cui sa fie inchinata biserica. Si iata ca intr-o noapte intunecata, la ceasul cel mai fierbinte al rugaciunii lor, o lumina neobisnuita, mai puternica decat cea a soarelui, s-a revarsat din biserica nou-inaltata, iar la lumina zilei, venind ei la biserica, vazura ca pe o scandura a Sfantului Altar, ce era mai demult pregatita pentru pictura, se afla acum chipul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe zugravit de la sine, din care in noaptea aceea izvorase stralucire cereasca si luminase smerita pustie.

Cum a plecat icoana din Palestina

In tara Palestinei, in apropiere de Lida, patria Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, se afla o manastire numita „a lui Fanuil“, si acolo, in biserica, era adapostita o icoana Mare Mucenic Gheorghe, inca din vremea binecredinciosului imparat Constantin. Aceia care sufereau de vreo boala fara leac si alergau la icoana Sfantului Mucenic Purtator de Biruinta luau vindecare de la el si plecau sanatosi. Intr-o zi icoana Sfantului s-a facut nevazuta de la ochii tuturor. Pentru aceasta nu numai in manastire, ci si pretutindeni in imprejurimi, in cetatile si satele Palestinei, oamenii plangeau si suspinau dupa Sfanta Icoana disparuta.

Intr-o noapte, Marele Mucenic s-a aratat in vis egumenului acelei manastiri, pe numele sau Evstratie, si i-a spus: „De ce te istovesti peste masura de intristare si mahnire dupa mine, omule? Eu mi-am gasit biserica si manastire in Sfantul Munte Athos, unde este locul ales al Preasfintei noastre Stapane si Nascatoare de Dumnezeu. Acolo am dorit sa petrec. Daca vreti sa va mantuiti de mania care vine peste tine si peste aceia care sunt cu tine, ia pe frati si mergeti in pamantul si manastirea pe care ti le-am spus, si acolo ma vei afla, caci Domnul a dat intreaga Palestina si Siria spre nimicire saracinilor, din pricina inmultirii pacatelor si nedreptatilor savarsite de crestini“.

Dupa aceasta aratare, monahii din manastirea lui Fanuil, impreuna cu egumenul lor, fara sa zaboveasca, au pornit si au ajuns in Sfantul Munte, in Sfanta Manastire Zografu, si acolo, cu adevarat, au aflat icoana Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, care plecase de la ei si, dupa minunata pronie a lui Dumnezeu, s-a asezat pe o scandura noua!

Acestia nu au mai dorit sa se intoarca in patria lor, ci au ramas pentru totdeauna in noua manastire aleasa de ocrotitorul lor, Sfantul Gheorghe. Si aici ca egumen al manastirii a fost asezat parintele Evstratie, venit din Palestina, care s-a ingrijit de turma duhovniceasca cu dreptate si cuviosie.

Episcopul necredincios
Aceasta icoana facatoare de minuni a Sfantului Mare Mucenic Gheorghe este deosebita, caci in ea a ramas pana in ziua de astazi o parte din degetul aratator cu care, cu nesocotire si indrazneala, a atins chipul sfantului, necredinciosul episcop al eparhiei Vodinului. El a venit la Sfanta Manastire Zografu, voind sa iscodeasca personal icoana de la sine zugravita a Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, caci avea indoiala fata de minunile savarsite de aceasta. Dar Dumnezeu nu a rabdat indrazneala necredinciosului episcop si Sfantul Mare Mucenic Gheorghe l-a pedepsit chiar la locul nebuniei sale. In clipa in care a atins cinstitul chip al Sfantului, degetul i-a ramas lipit si, fiind chinuit de dureri ingrozitoare, pana in sfarsit au fost siliti sa taie degetul episcopului, si atunci acesta s-a incredintat cu desavarsire si din „experienta proprie“ de minunile Sfantului Mare Mucenic Gheorghe.

Mănăstirea Sfântului Nectarie din Eghina

     Mănăstirea Sfântului Nectarie din Eghina

     Mănăstirea Sfântului Nectarie, aflată în insula Eghina (Aegina), este o mănăstire închinată Sfântului Nectarie - sfânt recent al . Sfântul Nectarie este cel mai nou sfânt canonizat de către .


La Nectarie se ajunge cu autobuzul care pleacă din Eghina şi ajunge în partea opusă muntelui Palaiochora. Până în insula Eghina se ajunge cu vaporul ce face curse regulate.


 Mănăstirea Sfântului Nectarie se afla la o distanţă de aproximativ 6 kilometri faţă de oraşul Eghina. Biserica din Eghina - Catedrala Sfântul Nectarie - este una dintre cele mai mari şi spaţioase catedrale ortodoxe din Grecia.
Sfântul Nectarie, protectorul insulei Eghina, a ajutat la ridicarea acestei mănăstiri între anii 1904 si 1910. Începutul lucrărilor de ridicare a mănăstirii a fost rezultatul cerinţelor cu credinţa ale maicilor din zona. Mănăstirea a fost ridicată pe ruinele unei foste mănăstiri bizantine mai vechi.
Cu toate că în acel moment, Sfântul Nectarie era mitropolit de Eghina, el a lucrat şi la ridicarea mănăstirii, cărând pietre, aranjând grădinile şi alte asemenea. Mănăstirea a fost ridicată din iubirea şi fondurile sale.
La acel moment, mănăstirea a fost închinată . După moartea Sfântului Nectarie, odată cu canonizarea acestuia, mănăstirea a primit şi un al doilea hram - cel al ocrotitorului şi binefăcătorului ei, Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul.

Moaştele acestuia se păstrează în interiorul mănăstirii, fiind puse spre închinarea pelerinilor ce vin cu credinţă la acestea.



    Sfântul Nectarie din Egina s- a născut la data de 1 octombrie 1846 la Silivri, în Tracia, şi a adormit în Domnul la data de 8 noiembrie 1920 la Atena. Sfântul Nectarie a fost episcop de Pentapole şi ctitor al mânăstirii "" din insula Egina.

 
 


     Sfântul Nectarie s-a născut într-o familie săraca de pe malul mării Marmara. Părinţii săi, Dimos şi Marie Kephala, i-au dat numele de Anastasie. La vârsta de 14 ani a plecat la Constantinopol ca să lucreze şi să se şcolească.
În anul 1866, la vârsta de 20 de ani, Sfântul Nectarie pleacă în insula Chios ca să predea ca învăţător. Aici devine călugar, cu numele de Lazăr, la 7 noiembrie 1876, în celebra mănăstire Nea Moni.
      Un an mai târziu a devenit diacon, apoi, prin generozitatea unui creştin bogat din insula şi cu ajutorul Patriarhului Sofronie al Alexandriei, a putut să-şi completeze studiile la Atena şi să obţină, în anul 1885, o diploma a Facultaţii de Teologie din capitala Greciei.


Tot în acest an, 1885, Sfântul Nectarie pleacă la Alexandria - Egipt, unde a fost hirotonit preot la biserica Sfântul Nicolae din Cairo. Caţiva ani mai târziu, în 1889, a fost hirotonit episcop de Pentapole (episcopie corespunzînd în acea vreme Libiei superioare) de către Patriarhul Sofronie, care l-a numit şi predicator, secretar partriarhal şi reprezentant al sau la Cairo.
Dar, dupa doar un an, a fost alungat din Egipt in urma calomniilor unor clerici invidiosi. A trebuit sa se intoarca la Atena, singur, nebagat in seama, dispretuit, in mari lipsuri materiale. A ramas cativa ani predicator (1891-1894), iar apoi a fost numit director al scolii teologice Rizarios, care forma viitori preoti. A ramas 15 ani in acest post ecleziastic.
In anul 1904, la cererea mai multor calugarite, a fondat manastirea "Sfanta Treime" din insula Egina, devenita azi unul din marile locuri de pelerinaj din lumea ortodoxa.
In luna decembrie a anului 1908, la varsta de 62 de ani, Sfantul Nectarie si-a dat demisia din postul de director al scolii teologice si s-a retras in manastirea sa din Egina, unde a ramas pana la .
A murit la data de 8 noiembrie 1920, in urma unui cancer de prostata care l-a chinuit un an si jumatate. A fost inmormantat in manastirea sa de catre ieromonahul iconar Sava, care mai tarziu a pictat prima .
In anul 1953 moastele sale au fost mutate intr-un mormant mai frumos. Pomenirea mutarii moastelor sale se face in ziua de 3 septembrie.
Cativa ani mai tarziu, la data de 20 aprilie 1961, Patriarhia a recunoscut cultul de care se bucura deja sfantul si l-a proclamat sfant al Bisericii, cu pomenirea pe 9 noiembrie.
Pentru mai multe imagini, vizitati Galeria foto: Nectarie din Eghina

Acelaşi articol pe http://www.crestinortodox.ro/